Naposim / Dianabol – metandienonă 10 mg

Naposim și Dianabol: aceeași substanță, două nume celebre

Naposim și Dianabol sunt două nume comerciale pentru metandienonă (în engleză methandienone sau methandrostenolone). Dianabol a fost lansat de Ciba în SUA în 1958 și a devenit primul steroid oral folosit pe scară largă în sport. Naposim este varianta românească, produsă de Terapia din Cluj-Napoca, de unde și numele, și a rămas în România sinonimul steroidului în pastile.

Ce arată studiile despre metandienonă

Metandienona a fost unul dintre primii steroizi studiați pe sportivi. Studiile controlate din anii '70 și '80, printre care cel publicat în Clinical Science (Hervey și colaboratorii, 1981), au raportat la bărbații care se antrenau creșteri ale greutății corporale și ale forței față de placebo. O parte din creșterea în greutate a fost pusă pe seama apei și a electroliților reținuți, nu doar a țesutului muscular.

De ce Naposim reține apă

Metandienona se transformă prin aromatizare în metilestradiol, un estrogen mai puternic și mai greu de eliminat decât estradiolul obișnuit. De aici vin efectele cunoscute: retenție de apă, aspect „umflat”, tensiune arterială crescută și risc de ginecomastie. Spre deosebire de Anavar sau Winstrol, care nu produc estrogen, Naposim este steroidul oral cu cel mai mare efect estrogenic din magazin.

Pastile sau Dianabol injectabil?

Forma injectabilă conține aceeași metandienonă, dizolvată în ulei, și ocolește primul pasaj prin ficat. Molecula rămâne însă 17-alfa-alchilată, așa că efectele asupra ficatului nu dispar complet. Pastilele sunt forma clasică și cea pe care o caută aproape toată lumea sub numele de Naposim.

Naposim: dozare și siguranță

Studiile vechi pe sportivi au folosit condiții care nu se pot reproduce în siguranță, iar efectele estrogenice și hepatice ale metandienonei cresc rapid. Nu publicăm scheme de administrare pentru Naposim; recomandările de pe forumuri nu sunt o bază de încredere.

Întrebări frecvente despre Naposim

Surse: Hervey G.R. et al., Clin Sci 1981;60(4):457–461. Kicman A.T., Br J Pharmacol 2008;154(3):502–521.